E plin internetul de citate motivaționale, de traineri care îți spun că acum trebuie să îți schimbi viața, să aduci îmbunătățiri.
“Este momentul să ajungi la greutatea dorită, să îţi schimbi stilul, să faci lucrurile de care nu aveai timp până acum, să citești cărțile alea uitate în sertar sau să îți scrii propria poveste. Perioada asta este un dar și trebuie să profiți de fiecare clipă pentru a ajunge la cea mai bună versiune a ta.”
Ați simțit și voi presiunea asta?
Izolarea nu mi-a oferit mai mult timp și nici mai multe oportunități, iar dacă ar fi să întind măsura puțin, pot spune că „m-a făcut” mai obosită ca înainte, însă nu mi-a oferit timp pentru niciuna dintre schimbările extraordinare de care vorbeam mai sus.
Nu o să mă vedeți cu un summer body anul ăsta, ceea ce nu-i neapărat regretabil pentru că tind să cred că nu mă voi întâlni cu marea prea curând. Ba chiar o să ies din grota mea cu câteva kile în plus pentru că plictiseala a pus mâna pe frigider pentru mine mai des decât îmi puteam imagina.
Nu mi-am descoperit niciun nou talent, n-am dezvoltat nicio pasiune, n-am excelat în nimic și sinceră să fiu nici n-am avut vreo tragere de inimă să impresionez pe cineva cu noile mele abilități, așa că au rămas, momentan, nedescoperite. Mi-am dezvoltat, poate mă repet, doar capacitatea de a simți de la distanță ce au mai făcut de mâncare vecinii.
Ce vreau să spun e că nu mă simt vinovată cu nimic. La începutul izolării devenisem anxioasă gândindu-mă că pierd vremea, că nu fac nimic din ceea ce fac ceilalți cu viaţa lor în această perioadă, că sunt ultimul om, pleava societății, o balegă umană care doar mănâncă până nu mai poate respira şi că eu sunt singura care nu face nimic creativ.
„Voi fi singura care nu a fost productivă, mă voi face de râs în fața colegilor, prietenilor, cunoștințelor care și-au transformat viața în două luni și acum sunt gata să încalece munții.”
M-am frământat, am clocotit și am mestecat fiecare gând toxic pe care l-am avut timp de o lună și ceva, apoi m-am liniștit.
Și nu mă mai simt vinovată.
Sunt printre norocoșii care încă muncesc și nu pot spune că simt vreo mare-mare diferență. De ce? Nu-i prima dată când lucrez de acasă, aveam un ritm deja bine pregătit și nu am simțit că fac ceva neapărat nou.
Sunt în continuare studentă, anul 1, master. Ceea ce înseamnă că sunt și printre norocoșii care fac ore, online, dar își continuă studiile indiferent de situația actuală.
Iar asta înseamnă că trăiesc într-o monotonie deja „cunoscută” care îmi consumă în jur de 11-12 ore zilnic, dacă ar fi să adaug și temele pe care trebuie să le termin la timp.
Am dreptul să fiu obosită după ora 20-21 nu? Pentru că în general sunt și voiam să mă asigur că pot fi obosită fără să mă simt prost că în loc să transpir în față calculatorului timp de 40 de minute, uitându-mă la training-ul unui coach cu trup de invidiat care îmi repetă că pot și eu să ajung că ea dacă fac ce face ea, dar ea nu transpiră iar eu mă topesc din picioare, aşa că aleg să deschid frigiderul și să-mi fac două “sendvișele” pe care să le mănânc pe canapea uitându-mă la vreo emisiune proastă. Ei, oricum mă simt prost, sper că s-a simțit doza de frustrare tipică oricărei femei care își regretă deciziile dar nu poate trăi fără ele.
Ce vreau eu să spun este că nu este nimic greșit dacă nu ai făcut vreo schimbare miraculoasă în perioada asta pentru că fiecare are “momentul lui de glorie”.
Eu am încercat în acest puțin timp liber rămas să mă odihnesc mai mult. Să mă stresez mai puțin. Să fiu mai liniștită și să mă gândesc mai mult la mine, la ce vreau să fac atunci când voi simți că este momentul potrivit. Am profitat de timpul ăsta în compania familiei şi animalelor de acasă de care-mi va fi dor când mă voi întoarce în colivia mea de la București.
Pentru că în fapt asta e ceea ce îmi lipsea poate, asta era gura de aer și schimbarea de scurtă durată pe care am făcut-o eu. Și spun de scurtă durată pentru că aștept cu nerăbdare să mă întorc la ritmul haotic şi la aglomerația din capul meu.
Voi ce-aţi făcut în perioada asta? Şi mai important, aţi golit şi voi frigiderul?
Larisawhatever 